Permisul auto. O istorie şi 2 mituri

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu nu am asociat vârsta majoratului (şi) cu obţinerea permisului auto. Nu simţeam atât de stringentă nevoia acelui act care să îmi ofere dreptul de a urca la volan. Că a fost rău sau bine, n-aş putea să mă pronunţ. Mai târziu puţin (de pe la 20 de ani), viaţa îmi demonstra că permisul trebuie să fie parte din identitatea mea, la fel ca Buletinul sau Paşaportul.

De când am schimbat Oneştiul pe Bucureşti totul a luat o altă turnură şi numai la permis nu îmi putea sta capul. Când am lăsat Bucureştiul pentru Napoli, am regretat că nu conduc. A venit apoi mănuşă anul 2010 cu perioada lui de freelancing şi obţinerea cetăţeniei câmpeneşti pentru a putea bifa mai multe proiecte personale, printre care şi carnetul.

Istoria lui e cam aşa…

ŞCOALA DE ŞOFERI

În aprilie am primit cadou de la mama şcoala de şoferi. Cică să devin şi eu om, să mai las bicicleta. 🙂 În iulie am pus piciorul în prag şi am hotărât să mă folosesc de „vacanţa mare” pentru a mă pregăti cum se cade teoretic şi practic. Şcoala, a fost aleasă pe baza recomandărilor şi a preţului (cel mai mic, desigur). Cum a fost o vară prelungită (cu multe activităţi – plecările în Grecia şi Germania, ciclopromenadele, Triatlonul, Maratonul), şcolirea mea a ţinut câteva luni bune, până acum, în noiembrie mai exact. 🙂

Am avut parte de un instructor…jos pălăria cred că este puţin spus. Bine, recunosc, asta spun acum, după ce am terminat. Despre el am să scriu neapărat un articol dedicat că mult m-a impresionat. Era ferm convins că nu mă înţelege atunci când îi spuneam că îmi dau toată silinţa să fac aşa cum îmi zice el, dar pur şi simplu nu îmi iese.

Experienţa orelor de şcoală avea să se vadă decisiv la examenul practic de conducere. Dar până acolo mai e…

EXAMENUL TEORETIC

O dată terminată şcoala, am mers la Ploieşti să mă înscriu. Am descins eu frumos în sediul de pe Vasile Lupu, cu dosarul plin de fişe, fişuliţe, copii, copiuţe, chitanţe mii (am vărsat inclusiv sânge la vistieria statului). Coadă mare. Deasupra sau în lateralul uşilor de la birouri scria mare şi galben (parcă): „În acest serviciu nu se primesc atenţii”. Din momentul programării urmau 2 săptămâni în care eu aveam să susţin 2 examene şi în urma lor să pot obţine permisul.  

Le-am tratat foarte serios. În această etapă am zdrobit şi primul mit: ca să iei sala, trebuie să faci măcar de 3 ori chestionarele din cartea groasă. Ei bine, eu nu le-am făcut nici măcar o dată. Nu mare mi-a fost surprinderea să constat că erau colegi de examen care ştiau pe de rost variantele corecte. Unul chiar îmi spunea: „la mecanică e simplu; sunt numai răspunsuri cu o variantă, în afară de întrebarea x şi y care are 2, respectiv 3 răspunsuri corecte.” Eu am încercat să învăt lucrurile logic şi aşa recomand tuturor care vor face şcoala de şoferi. Pentru că învăţate mecanic, la fel de mecanic o să vă spun examinatorul la proba practică: „mulţumesc, poftiţi dosarul şi ne mai vedem!”

Noua formă de examinare, pe calculator, mi s-a părut foarte potrivită. Nu ştiu cum era înainte, cu foicica pe care să bifezi/încercuieşti. Acum, în 7 minute am terminat şi am ştiut automat răspunsul. Admis a fost. Cu 25. Rezultatul nu s-a consemnat nicăieri în dosarul meu, urmând să aflu că el este transmis la oraş pe o fişă personală.

EXAMENUL PRACTIC

A venit şi mult aşteptata zi de marţi, 16 noiembrie. Câmpina. Casa de Cultură. Multe maşini cu ŞCOALA îşi schimbau acum faţa cu plăcuţa EXAMEN. Instructorii ştergeau parbrizul, curăţau geamurile şi pregăteau maşinile pentru marele examen. Agitaţie mare. Persoane care dădeau prima dată laolaltă cu persoane care dădeaua a 10-a oară, alături de părinţi, bunici, căţei, purcei şi ce mai aveau prin casă. Se făceau calcule: „oare cu cine picăm?” „dee domnu să nu fiu cu poliţistul x” „oare pe unde mă duce?” etc. etc.

Vin poliţiştii. Strigă lista. Seriozitate maximă. Pe feţele unor candidaţi se simte frica, groaza că au picat cu x şi nu cu y. Mă aud şi eu, mai spre capătul listei. Examinatorul este foarte sever şi ne explică faptul că nu dă permisul decât dacă demonstrăm că merităm pe bune. Şi, vai, ce gură aurită a avut: primii 15-20 de oameni s-au întors cu dosarele în braţe. Nu au trecut. Am început să îmi fac griji. Din folclor se spunea că la examen stai 5-10 minute şi dacă ştii să conduci, gata, iei permisul. În cazul de faţă nu a fost aşa. Şi bine că nu a fost aşa.

Mi-a venit rândul. Mă urc încrezător la volan, cu sentimentul totul sau nimic, având în vedere capetele picate înainte. După 25 de minute de condus şi manevre, opresc pe dreapta, asigur maşina şi sunt felicitat pentru obţinerea permisului. Am crezut că nu se mai termină. Au fost nişte minute atât de lungi, din care ţin minte doar „stânga, dreapta, stânga, dreapta”. În această etapă s-a concretizat anihilarea celui de al doilea mit: poţi să fii prost că oricum iei permisul; banul le rezolvă pe toate. Ştiu că generalizez puţin acum, dar vreau să spun că acel poliţist examinator este un exemplu de înaltă speţă. Mie mi-a demonstrat multe comportamentul lui. Şi dacă ar fi aşa ca el toţi, s-ar diminua cu 80% numărul conducătorilor auto din ţărişoara asta. Sau, altfel spus, numai 20% din actualii şoferi ar fi avut carnet.

PERMISUL OBŢINUT. CE URMEAZĂ?

Nu ard de nerăbdare să conduc. Voi conduce doar atunci când e maximă nevoie şi, cât mai mult, de plăcere. Asta înseamnă că nu mă veţi vedea prin Bucureşti în maşină, nici ieşind la o tură prin oraş. Voi testa cât mai mult drumurile din afara ţării (peste un an, că încă nu am voie) şi, aici, doar pentru a ajunge dintr-un punct A, într-un punct B, atunci când este nevoie şi maşina e absolut necesară.

Bicicleta şi mijloacele alternative de transport rămân pe locul I.

În loc de încheiere…

Le mulţumesc din suflet câmpinenilor mei dragi şi mamei mele (care, chiar şi atât de departe fiind, a fost aşa de aproape).

16 noiembrie se scrie în istorie. Pentru mine începe valabilitatea permisului, pentru Ana începe valabilitatea buletinului 🙂

Anunțuri

,

  1. #1 by Anka on Noiembrie 18, 2010 - 12:06 pm

    Treb să dai o limonadă de băut! 🙂

    • #2 by Bogdan Antohe on Noiembrie 19, 2010 - 8:59 am

      Limonadă pe frigul ăsta?
      Mai bine merge un vin fiert asezonat :p

  2. #3 by Ruxandra on Noiembrie 18, 2010 - 12:24 pm

    Felicitaaaaaari!! si pe mine m-a tinut tot vreo 25 de minute si tot 25 de puncte am luat la sala…:P Hai, facem o liniuta? :))

    • #4 by Bogdan Antohe on Noiembrie 19, 2010 - 8:54 am

      Merci. Poate o întrecere nocturnă :p
      Nu sunt aşa nerăbdător să conduc. Mai ales la înghesuială.

  3. #5 by George Hari Popescu on Noiembrie 18, 2010 - 1:38 pm

    Bravo! Frumoasă poveste, dar permisul pentru bicicletă cînd ţi-l iei?

    • #6 by Bogdan Antohe on Noiembrie 19, 2010 - 8:58 am

      Mersi, George!
      Dacă s-ar băga acel permis, mă tem că ar da ciuma în „rasa bicicliştilor”.

  4. #7 by anasabina on Noiembrie 18, 2010 - 8:48 pm

    Doamne, măi Bogdane, tot nu te-ai putut abține să menționezi cum a intrat puradelul în legalitate, dar hai să-ți zic cum am ajuns să citesc asta. Întâmpător am intrat pe interfața wordpress sa mai verfic câte ceva și statisticile erau neobișnuit de crescute în condițiile în care nu mai scrisesem de mult timp. Până am descoperit sursa…
    Tigri te felicită! >:D<

    PS: Aia cu "În acest serviciu nu se primesc atenţii" era scrisă pe roșu, și pe mine m-a amuzat marți. :))

    • #8 by Bogdan Antohe on Noiembrie 19, 2010 - 9:05 am

      Hi, hi!
      Dar hai că nu am detaliat povestea :))
      Te felicit şi eu pentru intrarea în legalitate!

  5. #9 by alcool conduite on Noiembrie 15, 2017 - 5:18 am

    What’s up it’s me, I am also visiting this site daily, this website
    is actually nice and the viewers are in fact sharing
    good thoughts.

  1. 2010 e pe sfârșite. Retrospective. Perspective « Bogdan Antohe

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s