La multe ANI

Unii s-ar putea să citească titlul într-o notă ludică, de limbaj stâlcit, specific pentru copiii care îngână primele cuvinte. Alţii s-ar putea să vadă o greşeală de scriere. Şi unii, altceva.

Astăzi este ziua copilului, prilej pentru noi toţi să scoatem din buzunar această urare: La mulţi ani! Mecanic sau organic. Fie pâinea cât de rea (chiar şi în contextul în care ni se ia un sfert din ea), părinţii fac tot posibilul să marcheze această zi pentru copiii lor. O jucărie, o prăjitură, o ciocolată, o urare sau o maşină de fiţă – numai să îi fie bine lui, copilului.  Ţin minte că nouă ne făcea mama în fiecare an tort de 1 iunie. Clasicul tort al familiei – cu fructe şi multă frişcă. Ne bucuram de el ca nişte copii ce eram (deşi acela era singurul fel de tort care se făcea – la Crăciun şi de zilele noastre). 5 torturi pe an.

Unii văd acest 1 iunie (cred că pe bună dreptate) ca pe un moment trist. Alţii au încă puterea de a se bucura de el. Unii diminuează durata grevei pentru…copii. Alţii organizează evenimente pentru ei. Una peste alta, azi chiar este ziua copiilor.

Lor le spun: La mulţi ani! (organic)

Şi lor le spun: La multe ANI! (mecanic)

Anunțuri

,

  1. #1 by justmem on Iunie 1, 2010 - 7:43 pm

    La multi ani! 🙂

  2. #3 by Anka on Iunie 2, 2010 - 12:43 am

    E un pic cam foarte trist, sincer vorbind. În general este trist să trăiești într-un stat unde la un moment dat ai supraviețuit unui război stradal de câteva zile, căci disperarea reală te făcuse să nu îți pese că trage ăla de sus în tine sau intri sub tanc. S-a luptat atunci, printre multe altele, chiar și pentru dreptul de a naște sau a nu naște, pentru dreptul de a nu plăti dare la stat pe motiv că nu ai copii (pe asta o știați?) Iar apoi, să stai permanent, timp de 20 de ani (nu zic de mine, că eu am chiulit vreo 4 ani jumate din ăștia 20), sub pătura cuvintelor ”România trece printr-o perioadă dificilă de tranziție”. Apoi să vrei să aduci pe lume un copil, dar te-ai nimerit un pic prost, că tocmai s-a decis să nu mai primești decât vreo 6 milioane (când se întâmpla asta? Prin 2000 parcă.) OK, legea avantaja mamele care aveau un salariu foarte mic și care erau destule. Dar era o nedreptate pentru cele singure, fără un alt venit în casă, și pentru cele care aveau salariu de la mediu spre high. S-au semnat nu știu câte petiții atunci, fierbea internetul prin nu mai știu ce an, mamele și potențialele dornice s-au mobilizat, dar a durat ceva ani până să se revină la vechea legislație, adică 80 sau 75% din salariu. DAR cele care au născut înainte de această revenire …. pe ele nu le-a întrebat nimeni cum s-au descurcat, nu? Nimeni nu s-a uitat în interiorul deprimării vieții lor, cum se târau prin parcuri, cu bebeul după ele, neavând bani să cumpere lapte, aliment de bază, în fiecare zi!! Guvernul și-a văzut de treabă și de concedii prin Papua Noua Guinee și mai știu eu ce Paris, Londra, Geneva etc. Deci, în țara asta, chestia cu ”momentul propice pentru născut” e o problemă reală, trebuie fie să fii pe fază, fie să ai puteri paranormale să vezi ce legi năstrușnice mai naște Guvernul Patriarhal. Acu era cât pe ce să revenim la cele 6 milioane …. Și uite așa, joaca asta de-a ”uite banu, nu e banu, uite legea, nu e legea, uite respectul pentru familie, nu mai avem respect pentru familie” este un fantastic instrument de manipulare despre care nimeni nu vorbește de fapt. Legi pentru femei date de bărbați sau de femei care în vieți anterioare or fi fost bărbați, nu știu. Am vrut să spun de ”legi gândite”, dar nu sunt gândite de fapt, sunt doar aruncate din smoala unor minți bolnave care au pus mâna pe ciolan. Cineva trebuie să demonstreze că are activitate.
    De fapt nici nu vroiam să scriu toate astea. Mi-am adus aminte că eu de 1 iunie primeam de la mama mea o pijama nou-nouță și ceva dulce, în timpuri când nu exista nimic prin galantare. Și ultima amintire este o pijama rozalie cu buchețele mici de flori. Desigur că nu eram încântată de cadourile astea, dar mama reușea, dintr-o sărăcie lucie, să îmi dea un pic de roz în viață ….
    Sincer vorbind, am o mână largă de prieteni cu copilași mici. Și totuși astăzi nu am spui niciunuia ”la mulți ani” de Ziua Copilului, pentru că am simțit că nu o pot spune. Privind în viitor, mi-e greu să mai urez ”mulți ani” cuiva, iertare!!!

    • #4 by Bogdan Antohe on Iunie 2, 2010 - 11:06 am

      Sunt perfect de acord cu ceea ce spui. A început şi la mine să se lărgească cercul prietenilor/cunoscuţilor cu copii. Este foarte greu şi a fost aşa aproape în toţi aceşti 20 de ani. Din vina lor, dar şi din vina noastră.

      La noi funcţionează ceea ce eu numesc democraţia săracilor. Adică un sistem care funcţionează pe spatele săracilor (cu mintea, cu exprimarea, cu statusul). Manipularea a fost politica publică no.1 în toţi aceşti ani.

      Te-aş contrazice la ultima parte. Eu am puterea să spun la mulţi, în sens organic, nu mecanic. E drept, cam greu, dacă ne gândim la viitor.

      Dar îmi rezerv din nou dorinţa de a crede şi a face să fie mai bine.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s