Ungaria – Austria – Germania (II)

Revin, asa cum am promis, cu partea a doua din iarna ungaro-austro-germana. Nu am avut o stare prea buna pentru povesti de vacanta in aceasta ultima saptamana, drept pentru care, relatarile vin cu o mica intarziere 🙂 In continuare, despre Austria si Germania.

I. AUSTRIA – Innsbruck, Gries im Sellrain

Aici am petrecut cele mai multe si mai frumoase zile dupa drumul lung prin Romania si Ungaria, respectiv frumoasa sedere in Budapesta. Cazarea: un sat intr-o zona superba, la vreo 25 de kilometri de Innsbruck, cu munti in spate, in fata, la dreapta si la stanga, intr-o cabana in care nu a mai pus picioru vreodata, romanu’. Gries im Sellrain, Gastehaus Muhlbachl. Totul in sistem self catering. Cost aproximativ: 650 Euro/5 nopti/toti 12.

Ce am facut, ce m(i)-a placut/impresionat aici:

  1. Pana sa ajungem la mult ravnita caldurica a cabanei am trecut prin numeroase peripetii. Una dintre cele mai mari a fost traversarea pe Europe’s Bridge – podul construit la cea mai mare inaltime din Europa (190 de metri de sol). Acesta face legatura intre Innsbruck (Austria) si Bolzano (Italia). Aspectul interesant e acela ca abia cand am revenit in Romania am aflat acest lucru. Era noapte si ne-am inecat ca tiganu, pardon, rromu’ la mal. Traiasca Google Earth si GPSu. In cele din urma am regasit calea cea dreapta  care ne-a dus spre locul din care aveau sa porneasca noi drumuri catre expeditiile noastre.
  2. Satul. Cazarea. Cele 2 partii de schi de langa cabana, derdelusul pentru sanius.
  3. Folosind cardul Innsbruck (recomandabil) am beneficiat de numeroase gratuitati/reduceri la diferite obiective. Noi l-am luat pe o perioada de 2 zile, cu 30 Euro/pers si am consumat de aproximativ 70 Euro/pers.
  4. M-a impresionat  Schloss Ambras (unde, daca iti e dor de Corneliu Vadim Tudor, il poti vedea pe Vlad Tepes, intr-un tablou in copie dupa originalul original, s-ar zice).
  5. Merita vazut Complexul Muzeal Swarovsky, din Wattens. La iesire, atentie la doamne si domnisoare, ale caror ochi vor fi complet furati de frumoasele exponate slefuite. Daca totusi s-a intamplat asta, domnii pot avea la dispozitie urmatoarele variante: sa se joace in cabina pentru copii, sa se minuneze de cum arata grupul sanitar, sa se dea in tiroliana, sa alerge prin labirint sau sa priveasca crestele Alpilor.
  6. La trambulina de sarituri cu schiurile – Bergisel (simbolul futurist al orasului) este o adevarata splendoare. E unul din multele locuri de unde poti vedea Innsbruckul de sus si in care am petrecut mult timp. Nu la restaurant (cum a facut-o un grup de romani cu care ne-am intersectat; grup in care doamnele erau la munte pe…tocuri). Este o senzatie cu totul aparte, pe care am trait-o si la Trambulina-sora din Germania, Olympia Skystadion, Garmisch-Partenkirchen.
  7. Pentru panorama, frumos este sa urci si in Turnul orasului Innsbruck, dupa o plimbare in care sa simti pulsul Innsbruck-ului.
  8. Muzeul de arta populara tiroleza este si el un deliciu. Pe alocuri ai zice ca esti la Muzeul satului din Bucuresti, dar te trezeste la realitate imediat frumusetea si complexitatea celor mai mici detalii ale culturii populare tiroleze: de la costumele imbracate de oameni, pana la felul in care era organizata gospodaria. Nota 10 as acorda aici celor care intretin muzeul si, desigur celor care l-au „inaltat”. O impresie placuta pe care mi-au mai lasat-o numai camerele muzeului din Domul Invalizilor, Paris. Trebuie sa stii si cum sa vinzi istoria.
  9. Alpen Zoo, gradina zoologica la cea mai mare inaltime din Europa (aprox 750 m) este un alt deliciu. Am fost sa vedem marmota la ea acasa si dansa ce facea? Nu, nu invelea ciocolata in staniol, ci statea cuminte, hibernand. Ne-am bucurat totusi, mai ceva decat copii, vazand ursul, capra, renii mosului si alte „animalute” simpatice. Ceea ce este deosebit la aceasta Gradina zoologica, din punctul meu de vedere, e modul in care poti ajunge, cu funicularul, din statia Congres, pe magistrala Congres-Hafelekar (2256m). Noi am urcat doar pana la Hungerburg (860m), exploatand cu obiectivele aparatelor foto imprejurimile si, respectiv, Alpen Zoo.
  10. In ultima zi a sederii ne-am imbarcat cu totii (desi unii dadeau semne ca nu mai pot dupa fiecare zi de trezit la 6-7) pentru destinatia Axamer-Lizum, la vreo 2o de km de locul cazarii. Este una dintre partiile faimoase de schi ale regiunii Tirol, unde am fost surprins, la prima vedere de numarul mare de romani care au renuntat ca…desteptii… sa mai stea la cozile din Sinaia, Predeal, Busteni, etc si, cu un mic efort au ales partiile alpine. Ajuns la 2200 de metri deasupra Innsbruck-ului m-am simtit al naibii de prost. PROST, la propriu. Toata lumea schia. Inclusiv pusti de 4 ani, cu schiuri cat ei de mari. Marturisesc ca pana atunci nu am pus in viata mea schiuri in picioare si nici nu ma pasiona prea tare. Este destul de greu de transcris sentimentul pe care l-am trait. Certa imi este doar dorinta de a reveni acolo, cat mai curand posibil si a proba partia. Mi s-a aprins in acelasi timp beculetul care m-a determinat sa stau toata seara pe partia de schi de langa casa. Fotografiile „atasate” pe Flickr pot spune mai multe.
  11. Am invatat sa schiez (la inceput mai  mult in fund, pentru ca, spre miezul noptii sa reusesc). Am inchiriat la intoarcerea din Axamer Lizum cateva perechi de schiuri  (sa-mi/ne ajunga) 🙂 de la magazinul satului (care sat are, pe langa acesta, biserica, scoala, farmacie, benzinarie, supermarket, posta, Centru de informatii pentru turisti, etc). In mod normal trebuia sa le predam la ora 18:00, cand se inchidea. Dar, prin amabilitatea omului  neamt, le-am tinut pana a doua zi de dimineata. Si i le-am lasat rezemate, in spatele magazinului. Cata incredere poti avea. Si cat de mult face bunul simt.
  12. Ne-am desprins cu greu de realitatea austriaca. Si, cum orice lucru care incepe trebuie sa se termine, am impachetat totul (inclusiv amintirile frumoase) si ne-am pus la drum lung spre casa. La intoarcere am pierdut cateva ore si prin  Viena. Am reusit sa ajungem numai la Schonbrunn, desi ne-am propus mai multe popasuri. Va sfatuiesc sa nu lasati masina in parcarea oficiala a palatului decat daca vreti musai sa goliti buzunarele. (3,70 Euro/ora – orice minut peste se considera ora noua).

Inainte de a trece la „povestile” din Germania, va las spre delectare cu cateva imagini furate din partile locului:

II. Germania – Garmisch Partenkirchen

Am ales regiunea Tirol-Innsbruck si pentru ca eram foarte aproape de Germania. Un coltisor l-am vazut in trecere (la dus si la intors). Un altul, in ziua dedicata special (a treia).

Ce am facut, ce m(i)-a placut/impresionat aici:

  1. Prima destinatie a fost Leutaschklamm, o zona cu chei in care te afli cand in Austria (Leutasch), cand in Germania (Mittenwald). Din pacate, din cauza riscului de avalanse nu am putut intra prin cheile propriu-zise. Este un „must” revenirea aici, cel mai probabil vara.
  2. De aici urmatoarea oprire a fost in Garmisch Partenkirchen, unde am petrecut restul zilei. Fetele au primit cu chiu cu vai o ora de shopping (avantajul perioadei cu reduceri), in timp ce baietii au pazit masinile 🙂
  3. Dupa amiaza am dedicat-o aventurii pe cheile Partnachklamm, dupa vizita prealabila a Olympia Skistadion si a derdelusului perfect de sanius din apropiere. Asa s-a incheiat seara nemteasca.
  4. La plecarea din Austria, am trecut din nou prin Germania cu scopul de a vedea Lacul Chiemsee (cel mai mare si frumos lac bavarez), pe a carui insula se afla si o copie fidela a Versaille-ului francez. Vremea mohorata si relativa criza de timp nu ne-au permis sa ne mai bucuram si de frumusetea acestui obiectiv, pe care il trec insa pe lista celor la care voi reveni cu siguranta.

Pe aceeasi lista, pun, cu suspin si Lacul Eibsee, Varful Osterfelderkopf (2050 m), Alpsitze (2628 m) si…impunatorul Zugspitze (2964 m).

Vedeti si o galerie foto cu cele descrise mai sus:

In cloncluzie, a fost ceea ce pot numi o vacanta perfecta. Desi timpul de odihna, specific unei vacante, nu a prea existat, raman in memorie locurile, oamenii, obiceiurile si modul in care au fost ele lasate si puse in valoare.   In incheierea incheierii se cuvine inca o urare de multi ani frumosi sarbatoritului acestei iesiri pentru cei 49 de ani si 12 luni. Iar cand o face 98 si 24 de luni, sa ii sarbatoreasca pe Platoul Zugspitze.

Anunțuri

, , , , , , , , ,

  1. #1 by Cristina DUMITRU on Februarie 19, 2010 - 5:46 pm

    Buna Bogdan, te invidiez pentru ca ai reusit sa vizitezi Schloss Ambras!!!!

  2. #2 by Gabi on Februarie 20, 2010 - 9:13 am

    foarte tare! ma bucur mult ca ai inceput sa schiezi. sper ca te-ai „molipsit” suficient.

  3. #3 by Bogdan Antohe on Februarie 20, 2010 - 10:46 pm

    @Cristina Dumitru: poate il integrati in turul din vara. Este oricum mult mai frumos de vazut primavara-vara.

    @Gabi: merci 🙂 Da, m-am molipsit serios. Abia astept urmatoarea iesire

  1. 2010 e pe sfârșite. Retrospective. Perspective « Bogdan Antohe

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s