Verbele „a sti” si „a fi”

…sunt 2 dintre verbele limbii romane care observ, din ce in ce mai des, ca pun reale probleme. Prima oara am crezut ca e ceva specific vorbitorilor din Ardeal, dar nu. Se raspandeste mai ceva decat gripa porcina.

Dragii mei, verbul A ŞTI (cu un singur „i” la infinitiv) se conjuga astfel (la indicativ prezent, viitor si la conjunctiv ca aici e buba mare):

  • Indicativ prezent: eu stiu, tu stii, el/ea stie, noi stim, voi stiti, ei/ele stiu
  • Viitor: voi sti, vei sti, va sti, vom sti, veti sti, vor sti
  • Conjuctivul, la persoana a doua singular are forma „sa stii” (ex: Asta chiar trebuie sa stii)

In ceea ce il priveste pe amicul „A FI” (sau… „care este”, apud unii vorbitori), avem asa:

  • Indicativ prezent: e simplu, sigur stiti
  • Viitor: voi fi, vei fi, va fi, vom fi, veti fi, vor fi
  • Conjunctivul: mai ia un „i” la persoana a doua singular – „să fii”
  • S-ar putea sa va dea de gandit si forma imperativa: „fii!” si „fiţi!”

Ii multumesc din suflet profesoarei mele de Limba si literatura romana, Gabriela Tudorache (din clasele V-VIII), care a fost un veritabil ghid. Ce caiete multi-colorate aveam 🙂

, , ,

  1. #1 by Razvan on iulie 5, 2011 - 11:52 am

    Dar forma negativa? Tu nu sti, sau tu nu stii? Iti multumesc!

  2. #2 by B on februarie 6, 2012 - 12:58 pm

    la negativ este cu un singur „i: ( Nu sti ! , Nu fi ! )

    • #3 by andreea on februarie 13, 2012 - 9:06 am

      nu sti!, nu fi! este forma imperativa. la forma negativa este tu nu stii

  3. #4 by eU on ianuarie 11, 2014 - 2:03 pm

    da dar verbul la infinitivul lung este a nu sti

Lasă un răspuns către Razvan Anulează răspunsul