Lecturile urbane nu mai au nevoie de nicio introducere. Trebuie să ştiţi toţi despre ele. Şi dacă nu ştiţi, faceţi bine să aflaţi. Ei bine, acest frumos proiect, care îşi propune să aducă mai aproape homo sap(ă)iens românus de carte (la metrou, în tren, în parc, la terasă, oriunde în spaţiul public) a ajuns azi şi în Câmpina.
Nu am reuşit să mă intersectez cu niciuna dintre ediţiile de până acum (da, ruşine să îmi fie). Azi, însă, am luat Codu (rutier) în dinţi şi am mers în Parcul de la Ceas pentru a mă alătura acestor omuleţi speciali. Oana şi Ana au ales din biblioteca de la grădină câteva cărţi pe care să le doneze.
This slideshow requires JavaScript.
Nu au fost mulţi care au citit în Câmpina (nah… că nu o să dau acum cifre de ordinul sutelor). Câteva zeci…dar suficienţi. Pe lângă citit, mi-a făcut plăcere să mă revăd cu mai multe persoane, printre care şi cu câteva dintre voluntarele deosebite cu care lucram la SPV. Chiar mă bucur să le văd că se implică în continuare în diferite proiecte.
Cartea pe care am agăţat-o azi este o antologie de epigrame dedicate alegerilor: Eu cu cine (mai) votez? Numai bună pentru o porţie de umor negru-amărui, că doar e vorba de alegeri la…români. Am o epigramă favorită, care spune cam aşa:
Că sunt schimbări în guvernare,
Este un lucru evident:
Ieri sforăiau în ADUNARE,
Azi moţăie în PARLAMENT.
Schimbarea stă şi în fiecare dintre noi (aici nu mai e din epigramă). Eu cred în asta. Cred şi că Lecturi urbane reprezintă o rotiţă a acestei schimbări. Poate cândva o să fie o carte care va reuni epigrame despre altfel de alegeri (mda…acum am început să visez; mă opresc).
